Forumul Democrat al Germanilor din România

Scurt istoric

Forumul Democrat al Germanilor din România este organizaţia prin intermediul căreia comunităţile cetăţenilor români de etnie germană participă la viaţa politică, socială și culturală din România.                 

Germanii din România sunt parte integrantă a statului român. Atestările documentare arată că germanii sunt prezenţi pe teritoriul României de astăzi de mai bine de opt secole, iar numărul lor a crescut sau s-a micşorat în funcţie de contextul istoric şi politic.                  

Scurtă cronologie:

  • Saşii trăiesc din secolul XII în zona centrală a actualei Românii ca o comunitate constituită politic şi religios. Ei deţineau coresponsabilitate în stat în baza unor drepturi şi obligaţii stabilite iniţial de către regele maghiar. În prezent sunt consideraţi drept saşi şi landlerii, urmaşi ai austriecilor de confesiune protestantă deportaţi în Transilvania în secolul XVIII.
  • Şvabii sătmăreni s-au stabilit la începutul secolului XVIII în zona oraşului Satu Mare.
  • Banatul a fost colonizat tot la începutul secolului XVIII de colonişti din vestul Germaniei – şvabii bănăţeni.
  • Meşteşugari din Stiria (Austria) se stabilesc în Banatul Montan în secolul XVIII.
  • Începând cu a doua jumătate a secolului XVIII, în Maramureş trăiesc colonişti germani cunoscuţi ca ţipseri.
  • După anexarea Bucovinei de către Austria (1774), aici se stabilesc germani veniţi din diferite ţinuturi ale Europei. Urmaşii lor au fost „strămutaţi” de Hitler în Germania şi doar puţini dintre ei s-au mai întors după 1945.
  • La începutul secolului XIX, s-au aşezat germani şi în Basarabia. În timpul celui de-al doilea război mondial, germanii din această regiune, cedată Uniunii Sovietice, au fost „strămutaţi” în Germania.
  • De asemenea s-au format sate germane în Dobrogea, în a doua jumătate a secolului XIX. Locuitorii lor au fost „strămutaţi” în Germania în anul 1940.
  • În principatele române Moldova şi Ţara Românească trăiesc germani în număr mai mare din secolul XVIII, aceştia fiind negustori, meşteşugari şi intelectuali, organizaţi în comunităţi bisericeşti şi asociaţii.

  Între cele două războaie mondiale, aproape 800.000 de cetăţeni de etnie germană au locuit în România Mare. Reprezentanţii lor formau o fracţiune proprie în  Parlamentul României.                  

Germanii din Bucovina, Basarabia şi Dobrogea au fost „strămutaţi”, iar 63.000 de germani din România au fost înrolaţi în armata germană pe baza unui acord între România şi Germania.  În primii ani după al doilea război mondial, germanii din România au fost discriminaţi în mod colectiv, majoritatea dintre ei fiind expropriaţi. Până în 1948 ei nu au avut drepturi politice. Un număr de 75.000 de germani au fost deportaţi, în 1945, la muncă silnică în Uniunea Sovietică, de unde, cei care au supravieţuit, s-au întors în majoritatea lor abia în 1949. Dorinţa de emigrare declanşată astfel în rândurile populaţiei germane din România a crescut, mai ales după 1970, şi datorită faptului că Republica Federală Germania a creat condiţii favorabile primirii germanilor. În anul 1989, în România mai trăiau aproximativ 200.000 de germani, iar până la recensământul din anul 2002 numărul acestora a scăzuse la 60.000.

Sub semnul schimbărilor din 1989/1990, germanii din România şi-au creat prin Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) o organizaţie care îi reprezintă pe plan politic. FDGR este format din organizaţii locale, judeţene şi regionale. Cele regionale sunt în număr de cinci, câte una pentru: Regiunea Extracarpatică, Banat, Bucovina, Transilvania de Nord şi Transilvania.

Jugendforen